De la 12 august 2026, Regulamentul (UE) 2025/40 privind ambalajele și deșeurile de ambalaje — pe scurt PPWR — se aplică în toate cele 27 de state membre. Pentru comercianții online care vând transfrontalier, cea mai perturbatoare schimbare este deja în vigoare: un vânzător care expediază într-o țară UE în care nu are un sediu trebuie să desemneze în acea țară un reprezentant autorizat pentru conformitatea privind ambalajele.
Momentul contează, pentru că relaxarea pe care mizau mulți vânzători a stagnat. În decembrie 2025, Comisia Europeană a propus suspendarea până în 2035 a obligației privind reprezentantul autorizat pentru producătorii stabiliți în UE, în cadrul pachetului său Omnibus de mediu. La 24 iunie 2026, Consiliul și-a întrerupt deliberările asupra acestei propuneri, pe fondul opoziției unei largi majorități a statelor membre, iar Parlamentul European negociază o derogare mult mai restrânsă. La ora actuală, regula rămâne așa cum a fost scrisă.
De la directivă la regulament: de ce lovește mai tare
PPWR a intrat în vigoare la 11 februarie 2025 și a devenit aplicabil la 12 august 2026, după o perioadă de tranziție de 18 luni, înlocuind Directiva privind deșeurile de ambalaje care guvernase domeniul din 1994. Forma juridică este esențială: o directivă trebuia transpusă în 27 de legislații naționale, în timp ce un regulament se aplică direct și uniform. Domeniul de aplicare este larg — producătorii, importatorii, distribuitorii și furnizorii de servicii de fulfilment sunt cu toții operatori economici, iar ambalajul în sine este reglementat de la proiectare până la stadiul de deșeu.
Reguli uniforme nu înseamnă însă conformitate la ghișeu unic. Răspunderea extinsă a producătorului (REP) — înregistrarea, raportarea datelor și plata contribuțiilor pentru ambalajele pe care le introduceți pe o piață — rămâne organizată țară cu țară. Nu există un registru la nivelul UE: a vinde în zece state membre înseamnă zece înregistrări.
Ce trebuie să facă acum vânzătorii la distanță
Potrivit regulamentului, un magazin online sau un comerciant de pe un marketplace care vinde bunuri ambalate direct clienților finali dintr-o altă țară UE este, în general, considerat acolo „producătorul” acelui ambalaj. De aici decurg două obligații:
- Înregistrarea REP în fiecare țară de destinație. Vânzătorul trebuie să figureze în registrul național al ambalajelor, să raporteze volumele și să plătească contribuțiile conform regulilor locale.
- Un reprezentant autorizat în fiecare țară în care vânzătorul nu are un sediu (articolul 45). Reprezentantul preia local obligațiile REP — iar găsirea, contractarea și plata unuia pe fiecare piață reprezintă costul împotriva căruia asociațiile din industrie protestează de la adoptarea regulii.
Organizațiile de profil avertizează că acest model per țară îi lovește cel mai tare pe vânzătorii mici și mijlocii și riscă să fragmenteze exact piața unică pe care trebuia să o armonizeze; Cross-Border Commerce Association subliniază că obligația se aplică indiferent de volumul expedierilor, fără excepții generale specifice fiecărei țări.
Următoarele termene sunt deja programate
Regulamentul introduce treptat cerințe suplimentare, pe care echipele de e-commerce ar trebui să le planifice de pe acum, nu să le descopere mai târziu:
- August 2028: etichetarea armonizată a ambalajelor, inclusiv marcaje privind compoziția materialelor.
- 1 ianuarie 2030: un plafon al spațiului gol pentru ambalajele de e-commerce, de transport și grupate — cel mult 50% din colet poate fi spațiu gol, iar ambalajul trebuie minimizat ca greutate și volum.
- 2030: clasele de performanță privind reciclabilitatea încep să restricționeze ce ambalaje mai pot fi introduse pe piață, cu praguri care se înăspresc pe parcursul deceniului următor.
Sancțiunile se stabilesc la nivel național; statele membre sunt obligate să le facă „eficace, proporționale și disuasive”. În practică, aplicarea va varia de la o țară la alta — încă un motiv pentru care modelul reprezentantului per țară este contestat.
Ce înseamnă pentru afacerea dumneavoastră
Dacă vindeți bunuri fizice în mai mult de o țară UE, tratați acest subiect ca pe un proiect de conformitate în derulare, nu ca pe o problemă a anului 2030:
- Cartografiați-vă piețele. Enumerați fiecare stat membru în care ați expediat comenzi în ultimele 12 luni. Această listă, nu locul de înregistrare al companiei, vă definește obligațiile.
- Verificați-vă statutul REP în fiecare dintre ele. Dacă nu sunteți înregistrat nicăieri în afara țării de origine, închideți mai întâi aceste lacune — înregistrarea este condiția prealabilă a vânzărilor legale în temeiul PPWR.
- Contractați reprezentanți autorizați acolo unde nu aveți un sediu. Mai mulți furnizori de servicii de conformitate oferă pachete pentru mai multe țări; costurile cresc odată cu numărul piețelor, așa că prioritizați în funcție de venituri.
- Auditați-vă coletele din timp. Plafonul de 50% pentru spațiul gol și clasele de reciclabilitate sosesc în 2030, dar ciclurile de achiziție a ambalajelor sunt lungi — deciziile pe care le luați anul acesta determină dacă coletele dumneavoastră din 2030 vor fi conforme.
- Urmăriți dosarul Omnibus, dar nu îl așteptați. Prima lectură în Parlament este așteptată cel mai devreme în octombrie 2026, rezultatul este incert, iar regula actuală este aplicabilă încă de astăzi.
O asemenea povară de conformitate schimbă și economia selecției piețelor: pentru unele cataloage devine acum rațional să vă concentrați pe mai puține piețe, dar mai profunde, în loc să expediați peste tot. Aceasta este o întrebare de strategie în aceeași măsură ca una juridică — același tip de modelare pe care îl facem atunci când construim și localizăm site-uri de e-commerce pentru clienții care intră pe piețe noi.
Ne așteptăm ca aplicarea legii să înceapă inegal, iar cerințele privind datele să crească de la an la an. Vânzătorii care își integrează de pe acum conformitatea privind ambalajele în lista de verificare pentru intrarea pe noi piețe vor cheltui mai puțin decât cei care o vor adăuga ulterior, sub presiunea unui termen.
